Simularea computerizata a comportamentului unui animal

asa cum a fost prezentat in GENA EGOISTA - Richard DAWKINS, Oxford University Press 1976 publicata in anul 2001, S.C. Editura TEHNICA S.A. 
  
   Expunere idee, 
  strict pe modelul expus cu potential programabil, fara trimiteri la Doctorul Moreau 
   
    Dacă ar fi să programăm un computer care să simuleze modelul unei maşini de supravieţuire apte să ia decizii de comportament altruist, cred că, în mare, ar trebui să procedăm astfel. Ar trebui să întocmim o listă cu toate lucrurile alternative pe care le-ar putea face animalul. Apoi, pentru fiecare din aceste modele comportamentale alternative programăm un calcul de sumă ponderată. Toate câştigurile, de orice fel, vor primi semnul plus; toate riscurile vor fi notate cu minus; atât câştigurile, cât şi riscurile vor fi apoi ponderate, prin înmulţirea cu indicele adecvat de înrudire, înainte de a se face, în sfârşit, suma lor. 
    De dragul simplităţii, pentru început, vom face abstracţie de alte ponderări, cum ar fi cele în funcţie de vârstă şi de sănătate, întrucât „înrudirea" unui individ cu sine însuşi are valoarea l (cu alte cuvinte, are în proporţie de 100 la sută propriile sale gene - evident), riscurile şi câştigurile sale nu vor fi nicicum reevaluate în minus, ci vor primi în calcul valoarea lor integrală. 
      Pentru oricare dintre modelele sale comportamentele alternative, întreaga sumă va arăta astfel: 

Beneficiu net al modelului comportamental = Beneficiu pentru sine - Risc pentru sine + ½ Beneficiu pentru frate - ½ Risc pentru frate + ½ Beneficiu pentru alt frate - ½ Risc pentru alt frate + 1/8 Beneficiu pentru văr primar – 1/8 Risc pentru văr primar + ½ Beneficiu pentru copil - ½ Risc pentru copil + etc.

   Rezultatul sumei va fi un număr, numit valoarea beneficiului net al acelui model comportamental, în continuare, modelul de animal calculează suma echivalentă pentru fiecare model comportamental din repertoriul său. în cele din urmă, el alege să acţioneze potrivit modelului comportamental care se soldează cu cel mai mare beneficiu net. Chiar dacă toate valorile ce rezultă din calcule sunt negative, el tot ar alege acţiunea cu valoarea cea mai bună, adică răul cel mai mic. Ţineţi minte că orice acţiune efectivă presupune consum de energie şi de timp, ambele putând fi cheltuite făcând altceva. Dacă a nu face nimic se dovedeşte a fi „comportamentul" cu cea mai mare valoare a beneficiului net, atunci modelul de animal nu va face nimic.

Categories: model compurtament, programare, simulare comportament